Pentru cei mai mulţi dintre noi, fără să îi includem aici pe politicieni, a vorbi în faţa unui public numeros este una dintre experienţele pe care nu le-ar încerca niciodată. Pentru că e mai bine să asculţi şi să judeci decât să vorbeşti şi să convingi. ”Teama de eşec” ne reduce de multe ori la tăcere. Iată care este reţeta mea pentru un discurs aproape perfect.

1. Nu poţi merge să ţii un discurs NEPREGĂTIT. Chiar şi un examen oral, un interviu de angajare sau susţinerea lucrării de licenţă tot o formă de discurs reprezintă. Şi dacă poţi neglija multe alte lucruri într-un discurs, nu ai voie să te duci NEPREGĂTIT.

2. Exersează contactul vizual. Cât mai mult posibil. Exersează-l în autobuz, metrou, tramvai. Uită-te în ochii celor cu care vorbeşti. Nu vorbi cu persoana din faţa ta şi privirea să-ţi fie undeva în pământ, spre pantofi, sau în lateral, către câinii vagabonzi. Şansele de a fi credibil se dublează sau chiar se triplează doar ţinând cont de acest mic detaliu: contactul vizual.

3. Fii pasionat de ce spui. Dacă eşti nevoit să ţii un discurs despre un subiect care nu-ţi place, studiază-l neapărat înainte. Trebuie să aibă şi o parte frumoasă. Intră în contact cu oamenii cărora le place subiectul respectiv şi vezi de ce îi pasionează. Măcar o părticică din entuziasmul lor poţi aplica în discursul tău. Un vorbitor pasionat de ceea ce spune este mai credibil, mai ascultat, mai respectat. Nu-ţi poţi permite să-ţi pierzi audienţa.

4. Orice discurs care depăşeşte 30 minute, fără pauză, este un discurs sortit eşecului. Probabil îmi voi atrage multe critici de la vorbitori mult mai experimentaţi decât mine dar voi continua să-mi susţin ideea. Orice subiect ai avea de tratat, în 30 minute poţi vorbi suficient ca să îl acoperi. 30 minute sunt suficiente pentru a determina publicul să ia o decizie.