Ai auzit vreodată părinți spunând:
-
„Eu la vârsta ta eram deja responsabil.”
-
„Pe vremea mea nu aveam atâtea mofturi.”
-
„N-ai voie să plângi, nu ești bebeluș.”
-
„Dacă nu iei premiul I, degeaba te-ai străduit.”
Poate le-ai auzit în propria copilărie.
Sau poate – sincer acum – le-ai spus chiar tu.
Adevărul e simplu și, uneori, greu de acceptat:
copiii noștri duc pe umeri greutatea trecutului nostru emoțional.
Fără să vrem, proiectăm asupra lor fricile, rușinile și neîmplinirile noastre.
Transformăm durerea tăcută a copilului care am fost… într-un discurs autoritar, moralizator sau critic.
Ce înseamnă o „proiecție” în relația părinte–copil?
Este atunci când:
-
îți este frică pentru eșecul copilului, dar de fapt e vorba de propriile tale eșecuri nerezolvate;
-
îi spui „nu visa prea mult” pentru că tu nu ai avut curajul să visezi;
-
îl oprești din exprimare pentru că tu nu ai fost ascultat;
-
îl cerți pentru că se joacă, uitând că tu ai fost un copil forțat să crească prea repede. Fraze care NU aparțin copilului tău (dar pe care le aude des)
-
„Eu la vârsta ta…”
– Nu e despre el. E despre cum ai fost tu crescut. -
„Nu mai visa, trăiește în realitate.”
– Dar realitatea lui e formată din joacă, curiozitate și visuri. Nu din frică. -
„Să nu te faci de râs!”
– Asta este rușinea ta, nu a lui. -
„Băieții nu plâng.” / „Fetele trebuie să fie cuminți.”
– Etichete care frâng libertatea de a fi autentic. -
„N-are rost să încerci, nu o să iasă.”
– Asta este dezamăgirea ta, nu neputința lui.
Ce putem face diferit?
-
Să ne ascultăm pe noi înșine. Să identificăm emoțiile care ne aparțin și să nu le punem în spatele copilului.
-
Să nu mai cerem copiilor să repare ceea ce noi nu am avut.
-
Să validăm emoțiile copilului, chiar dacă nouă nu ni s-a dat voie să simțim.
-
Să nu facem din fricile noastre un model de viață pentru ei.
Rupe lanțul. Fii părintele conștient.
Copiii noștri nu au venit pe lume să ne mângâie rănile.
Ci să trăiască o viață nouă. Cu voce. Cu încredere. Cu libertate.
A fi părinte nu înseamnă să ai mereu dreptate.
Ci să ai curajul să te uiți sincer în oglindă și să spui:
„Aceasta e o frică de-a mea. Nu o voi da mai departe.”
Poți începe de azi.
Cu o frază mai blândă.
Cu o privire mai caldă.
Cu o copilărie mai ușoară pentru copilul tău.
Autor: Vera Nastasiu
Cursuri de dicție, încredere și comunicare empatică – pentru părinți și copii
dictie.md
Comenteaza