Știm că performanța și succesul în orice domeniu înseamnă efort, dăruire și depășirea obstacolelor. Însă uneori, toate acestea ne pot epuiza rezervele de energie și entuziasm, iar performanța obținută nu mai aduce împlinire emoțională.

Performanța nesănătoasă versus performanța sănătoasă

Dorința de a crește, de a ne depăși zona de confort este o dorință naturală, care stă la baza evoluției fiecărei persoane. Când această dorința își pierde însă legătura cu propriile valori și pasiuni, apar probleme emoționale, în ciuda prezenței performanței sau succesului.

Copiii și adolescenții, dar și adulții riscă să aibă simptome depresive și de anxietate, precum lipsa motivației, oboseală cronică, insomnii, nivel ridicat de stres atunci când încearcă să atingă scopuri care sunt importante pentru alte persoane, dar nu pentru ei înșiși, când își definesc valoarea personală prin performanța obținută sau când își stabilesc standarde nerealiste de succes. În aceste situații, putem vorbi de ceea ce specialiștii în sănătatea emoțională numesc performanță nesănătoasă. Diana Hill, psiholog clinician, descrie conceptul de performanță nesănătoasă și semnele prin care o putem recunoaște.

Cum recunoaștem performanța nesănătoasă la copii? 

Iată câteva semne care îți arată că, deși obține rezultate bune, copilul tău nu se bucură de ele în mod echilibrat:

  • Succesul obținut nu aduce bucurie și satisfacție.
  • Efortul depus pentru performanță nu pare a fi niciodată suficient și nu aduce împlinire.
  • În ciuda oboselii fizice și psihice, odihna nu este posibilă.
  • Apare vinovăția atunci când ia o pauză sau nu își dedică tot timpul pregătirii pentru competiții/performanță.
  • Are o voce interioară critică, prin care încearcă să se motiveze să depună și mai mult efort.
  • Comparațiile cu alți copii care obțin rezultate mai bune.
  • Stabilirea obiectivelor extrem de înalte, care în loc să îl motiveze și să îl entuziasmeze, contribuie și mai mult la nivelul de stres.
  • Sentimentul de a fi în competiție cu alți copii, chiar dacă aceștia au alte scopuri.
  • Neglijarea relațiilor sociale, a hobby-urilor sau a altor aspecte ale vieții de zi cu zi.

Aceleași semne ale performanței nesănătoase apar și la adulți, care, în rolul de părinți sau cadre didactice, deseori inspiră copiilor același model de raportare la succes și performanță. 

Persistența în performanțele nesănătoase își poate avea originea în:

  • Trăsăturile individuale existente: dorința de a fi perfect, așteptări nerealiste cu privire la propria persoană sau un nivel foarte ridicat de autocritică.
  • Influențele sociale: critica și comparațiile cu cei din jur, un mediu social în care principalul criteriu de evaluare este performanța, lipsa compasiunii și generozității în relațiile sociale apropiate, standarde nerealiste de performanță, evaluări extrem de critice ale celor din jur.

Cum recunoaștem performanța sănătoasă?

  • Obiectivele sunt stabilite în funcție de valorile și interesele personale. De exemplu, copilul vrea să obțină performanță la o materie care îl pasionează, nu la materia pe care i-o recomandă părinții.
  • Efortul depus este alternat cu relaxare și odihnă.
  • Accentul pus pe evoluția personală, nu pe comparațiile cu cei din jur.
  • Tendința de a coopera și de a învăța de la alte persoane, nu de a intra în competiție permanentă cu acestea.
  • Sentimentul de împlinire în urma unui efort susținut, chiar și atunci când rezultatele nu sunt neapărat cele dorite.
  • Capacitatea de a vedea lucrurile în perspectivă: progresul făcut până în prezent, progresul posibil în viitor, fără presiune și stres.
  • Capacitatea de a învață din greșeli și eșecuri, fără a deveni descurajat.

 

Sursa: suntparinte.ro