Complicate, versatile și pline de culoare, exercițiile de dicție semnate de Vera Nastasiu nu sunt simple jocuri de cuvinte. Ele sunt hrană,  pentru voce, pentru claritate, pentru curajul de a sta drept în fața oamenilor și de a fi ascultat cu adevărat.
În comunicare, nu e suficient să ai un mesaj bun. Diferența se face în articulare, în precizie, în felul în care sunetul ajunge limpede, curat și sigur la cel din fața ta.

Dicția nu se învață în grabă. Se cultivă. Cu răbdare, cu disciplină și cu exerciții care pun limba, buzele și respirația la treabă, până când vorbirea devine un aliat, nu un obstacol.

De aceea, fiecare exercițiu este construit ca o mică provocare. Îl guști, îl repeți, te poticnești, revii, îl stăpânești.
Lași cuvintele să-ți treacă prin mușchi și prin minte, iar, pas cu pas, vocea începe să te asculte.

Toc un ciot ce are cioc,
ciot cu cioc pe la mijloc.
Toc încet, pun ciot în joc,
ciocul cade fiindcă-l toc.
Ciot pe ciot și cioc pe ciot,
toc mereu, dar tot nu pot.
Când un ciot nu are cioc,
îl toc bine doar în foc.

Aceste construcții aparent jucăușe ascund o muncă serioasă: coordonare, claritate, respirație, atenție. Exact acele elemente care, pe scenă, decid dacă un comunicator convinge sau se pierde în propriile sunete.

Urmează noi apariții editoriale, născute din muncă temeinică, rigoare și drag de rostire — materiale gândite pentru cei care știu că performanța nu este un accident, ci rezultatul unei pregătiri consecvente. Le vom anunța foarte curând.

Până atunci, rămâne un adevăr simplu și vechi: scena îi răsplătește întotdeauna pe cei care se pregătesc.