Într-un articol recent publicat de varianta online a ziarului Timpul, Vera Nastasiu, trainer și consultant individual de dicție și arta vorbirii explică impactul internetului asupra limbajului, exprimării și personalității copilului.

Vera Nastasiu este de părere că, deși acest fenomen a început de ceva vreme, el nu are doar efecte negative. „Orizontul de cunoaștere și informația stocată online este foarte accesibilă. Dincolo de asta, efectul negativ pe care-l trezește online-ul este dependența psihică. La un moment dat, copilul nu mai caută ceva anume sau nu găsește ceva care să-i trezească interes și intră într-o stare de așteptare continuă”, explică Vera Nastasiu. Conform consultantului, așteptarea nu se mai materializează, pentru că materialele respective sunt net superioare nivelului lui, de cele mai multe ori. „Iar în consecință, copilul se obișnuiește cu kitsch-ul, cu tot felul de lucrușoare noi care îl fac să regreseze. Un copilaș ajunge să citească informații de can-can, lingvistic vorbind”, adaugă Vera Nastasiu.

Trainerul de dicție atenționează că modul de exprimare a gândurilor este o mare problemă a generației care s-a născut în ultimii zece ani. „Ei nu mai comunică, sunt oameni închistați. Chiar la nivel nonverbal, dacă urmărim un copil care petrece mult timp online, vom observa sprâncene încruntate, privirea în jos, bărbia aplecată în piept. Starea aceasta de încordare, cauzată de așteptarea informației, îl face să nu mai comunice”, explică Vera Nastasiu. Mai mult decât atât, conform consultantului, după două-trei ore de internet, copilul este transpus într-o altă dimensiune, a unui om bătrân, care, la un moment dat, se gândește că lectura nu mai este o prioritate, decât la școală.

Timpul alocat calculatorului afectează și reușita elevilor la școală. „Mi-ar plăcea ca elevilor să li se interzică să aducă la școală tablete, acum cât încă nu este târziu. Altfel, vom ajunge să urmărim teze copiate de pe internet”, afirmă Vera Nastasiu. Efectul cititului se resimte cel mai puternic atunci când ții o carte în mână, iar acesta-și pierde din forță în fața calculatorului. „Avem biblioteci și cărți, dar nu avem oameni care ar fi interesați să le caute. Ne-am obișnuit să scriem pe online cu „sh”, „tz”, „a fos”, „tre” etc. Toate combinațiile acestea se întâmplă, fiindcă copilul nu mai știe că „tre”, de fapt, se scrie „trebuie”, cu un hiat la urmă. Atunci el zice „tre s mă duc” în loc de „trebuie să plec”. N-o să ajungem niciodată să vorbim frumos, dacă n-o să știm să articulăm un „ș” care trebuie să șuiere. Și atunci nu vom zice „și fași”, dar vom spune „ce faci”, accentuează Vera Nastasiu.

Vezi AICI articolul detaliat