Știați că "există" se pronunță "egzistă", și nu "ecsistă"?

O exprimare îngrijită nu înseamnă doar respectarea regulilor gramaticale și folosirea corespunzătoare a construcțiilor lingvistice, ci și o pronunție corectă a cuvintelor pe care le utilizăm. De multe ori, însă, acest aspect este neglijat. Spre exemplu, știați că „există” se pronunță „egzistă”, și nu „ecsistă”, la fel cum examen ar trebui să se audă „egzamen”, iar nu „ecsamen”?

Multe dintre greșelile de pronunție care se fac au legătură cu litera ”x”, ea putând fi pronunțată atât ”gz”, cât și ”cs”, în funcție de celelalte sunete cu care se învecinează.

Potrivit Isabelei Nedelcu, autoarea cărții „101 greșeli gramaticale”, singura regulă care poate fi formulată este că ”x” se pronunță ”cs” în următoarele situații:

este prima literă dintr-un cuvânt
este ultima literă dintr-un cuvânt
este urmat de o consoană

Corect este:

excursie = ”ecscursie”,

export = ”ecsport”

În schimb, când este poziționată între două vocale, litera ”x” se poate pronunța ”gz” sau „cs”, fără să existe o normă care să indice când se folosește o pronunție sau alta.

Iată o listă de cuvinte și pronunțiile lor corecte:

x = gz	x = cs
exact = ”egzact” examen = ”egzamen” exemplu = ”egzemplu” exil = ”egzil” există = ”egzistă”	aproximativ = aprocsimativ axă = acsă fixare = ficsare lexic = lecsic maxim = macsim