Tulburările de vorbire pot fi întâlnite atât la copii, cât și la adulți. Potrivit unor studii, cauzele apariții tulburărilor de limbaj ar putea fi: modelul greșit de vorbire al părințiilor, bunicilor, acesta manifestandu-se prin utilizarea excesivă a
diminutivelor, dificultăți în distingerea sunetelor sau anumite malformații la nivelul buzelor, limbii, maxilarului sau dinților. Cele mai des întâlnite tulburări de vorbire sunt sigmantismul sau pronunțarea deficitară a sunetelor siflante “S” și “Z”, vorbirea pe nas, bâlbâiala sau răgușeala vocală.

În cele ce urmează, echipa Dicție.md a hotărât să explice mai detaliat ce înseamnă tulburarea de vorbire numită sigmatism, dar și cum poate fi corectat.

Sigmatismul este tulburarea de limbaj în care sunt pronunțate deficitar sunetele siflante (“S” și “Z”), șuierătoarele (“Ş” și “J”) și africatele (“Ţ”, “CE”, “CI”, “GE” și “GI”). Acesta are mai multe forme, printre care și sigmatismul interdental care i- a naștere prin pronunțarea sunetelor de mai sus cu limba între dinți, împiedicând astfel o emitere clară, corectă și inteligibilă.

1. Buzele trebuie să fie deschise, cu colțurile retrase în părți, imitand zîmbetul.
2.Dinţii sunt uşor întredeschişi, aproximativ 1 mm, ca pentru emiterea sunetului
„I”.
3.Limba este lată, acoperând cu marginile sale laterale arcadele dinților superiori, vârful limbii se sprijină la baza incisivilor inferiori, pe alveole. Pe mijlocul limbii trebuie să se realizeze jgheabul longitudinal.

4.Coardele vocale sunt depărtate, neparticipând la emiterea sunetului „S”, fluxul de aer este mare.

Pentru corectarea sigmatismului, este recomandat exersarea pronunției sunetelor cu dinții strâns uniți. Corectarea sunetelor siflante în vorbire este un proces de lungă durată, repartizat pe anumite etape.

Iată care sunt acestea:
1. Se exersează pronunția sunetului prelungit (sssssa, ssssso, sssssu, ssssse, sssssi), trecîndu-se treptat la pronunția cursivă (sa, so, su, se, si).
2. Poziția inițială a sunetului (sa, so, su, se, si).

3. Poziție mediană a sunetului între aceiași vocală (asa, oso, usu, ese, isi) și între vocale diferite (asi, osa, use, esu, iso).
4. Poziție finală a sunetului (as, os, us, es, is).
5. Cu vocală intercalată (sas, sos, sus, ses, sis).
6. Se introduce sunetul în cuvinte monosilabice (sat, sac, suc, sol, sub), cuvinte bisilabice (sare, sapă, sete, sită, soare) și mai tîrziu cuvinte din trei și mai multe silabe (sacoșă, secundă, semafor, semnătură, socotitoare).

7. Exersarea sunetului „S” în combinații consonantice: sfa, spa, sta, stra, sla, sfo, spo, sto, stro, slo, etc.

8. Exerciții de suflat și șuierat (suflatul în fluieraș, nai sau alte jucării corespunzătoare; umflarea baloanelor; baloane de săpun; suflarea prin pai într-un păhar cu apă; stingerea lumînărilor, dar și suflatul în lumînare menținînd flacăra aprinsă).

Sigmatismul interdental poate fi înlăturat dacă: terapia este realizată de un logoped,începe devreme și nu este abandonată decât atunci când defectul de vorbire a fost
corectat.

Sfat: Persoanele cu pronunție defectuoasă ar fi bine să fie înlăturate din anturajul copilului pe perioada terapiei.

Sursa: http://www.logopediemoldova.com/ro/corectia-sunetului-s/

Cu drag, echipa Dicție.md!