Când emoțiile îți dau bătăi de cap, nu scena e problema. Pregătirea este.

Sunt oameni inteligenți, bine pregătiți profesional, care știu ce au de spus, dar care, în fața unui public, se pierd. Vocea tremură, respirația se scurtează, ideile se amestecă. Nu din lipsă de valoare, ci din lipsă de structură și antrenament.

Dicția și discursul public nu țin de talent înnăscut. Țin de tehnică, disciplină și exercițiu corect.

Dacă emoțiile îți dau bătăi de cap, dacă nu știi ce structură să folosești într-un discurs,dacă vrei să înțelegi cum să te îmbraci pe scenă, cum să gesticulezi firesc, cum să convingi fără să forțezi, cum să captezi atenția și să vorbești clar, fără bâlbâieli,înseamnă că e momentul să lucrezi organizat, nu la întâmplare.

Pe scenă, nimic nu este lăsat la voia inspirației. Se construiește: de la respirație și dicție, până la mesaj, postură, gest și prezență.

Un discurs bun nu ridică vocea. Ridică nivelul.