Înainte de manuale, înainte de teme, înainte de performanță, există ceva mult mai puternic: mesajele pe care copilul le aude acasă.

Un copil nu pleacă la școală doar cu ghiozdanul. Pleacă cu vocea noastră în minte. Cu felul în care l-am învățat să se privească atunci când greșește. Cu încrederea sau îndoiala pe care i-am cultivat-o.

Există un cod nevăzut al mesajelor care formează caracterul. Iată-l.

1. Să știe că bunătatea este putere

Un „te rog”, un „mulțumesc”, o mână întinsă – acestea nu sunt detalii de politețe. Sunt exerciții de caracter. Copilul care învață bunătatea devine un adult respectat.

2. Să știe că greșeala nu este capăt de drum

Școala va aduce comparații, evaluări, note. Dacă el învață devreme că poate încerca din nou, nu va asocia eșecul cu rușinea, ci cu progresul.

3. Să știe că poate vorbi

Vocea copilului trebuie validată acasă. Dacă învață că are dreptul să se exprime, va avea curajul să răspundă în clasă, să întrebe, să susțină un punct de vedere.

4. Să știe că este suficient

Nu pentru că este cel mai bun. Ci pentru că este el. Într-o lume competitivă, această ancoră îl va proteja.

5. Să știe că emoțiile nu sunt rușine

Plânsul nu este slăbiciune. Frica nu este defect. Emoțiile înțelese devin maturitate.

6. Să știe că are voie să spună „nu”

Respectul față de sine începe devreme. Un copil care învață limite sănătoase va deveni un adult echilibrat.

7. Să știe că fiecare zi este o șansă nouă

Ieri nu definește azi. Un rezultat slab nu definește valoarea lui.

Educația comunicării începe cu aceste mesaje.Abia apoi vin tehnicile, dicția, discursul public.

Un copil sigur pe el va învăța mai ușor să vorbească.Dar un copil care nu se simte suficient va tăcea, chiar dacă știe.

Noi lucrăm cu vocea.Dar vocea începe în familie.