La începutul discursului, ai la dispoziție doar 60 de secunde pentru a capta atenția audienței, a câștiga încredere în oameni, a-i orienta în subiect și a-i pregăti pentru o ascultare ulterioară. Dacă pierzi un prețios minut introductiv cu glume, agende, scuze, detalii inutile, mulțumiri sau bâlbâieli incoerente, atenția publicului tău se va pierde iremediabil. Trebuie să fii creativ cu introducerea, cea mai importantă parte a lucrării. Aceasta este o sarcină dificilă pentru orice vorbitor și va trebui să repetiți bine și să rezolvați deschiderea provocatoare.

Există mai multe tipuri de comunicare neverbală:

  • senzorială, se bazează pe ceea ce recepţionăm prin intermediul simţurilor văzului, auzului, mirosului tactil şi gustativ;
  • estetică (pictură, muzică, dans, imagine etc.), care are loc prin intermediul diferitelor forme de exprimare artistică şi comunică diferite emoţii artistice;
  • însemnelor (steaguri, insigne, uniforme) şi a simbolurilor specifice ca, de exemplu, cele legate de religie (crucea, altarul, icoana) sau statut social (gradele de ofiţer, decoraţiile).

Comunicarea paraverbală include:

  • tonul vocii
  • volumul vocii
  • claritatea
  • pauzele
  • ritmul vorbirii

Limbajului paraverbal este foarte important în comunicare de influenţare, de convingere. poate adăuga bogăţie comunicării, şi multă confuzie.

     Paralingvistica  – (ştiinţa vocii umane) are în vedere, în contextul comunicării următoarele aspecte:

  • calităţile vocii (domeniul de frecvenţă, controlul mişcării buzelor, articularea cuvintelor, ritm, rezonanţa vocii şi viteza de vorbire);
  • caracteristicile vocale (râs, plâns, şoptit, oftat);
  • parametrii vocii (intensitatea, înălţimea şi extensia vocii);
  • separatorii vocali (îî, ăă, mm, aa) pauzele etc.

 

Elemente  ale  comunicării  paraverbale

  • ritmul prea rapid poate genera neînţelegerea mesajului, iar cel prea lent plictiseală.
  • pauzele între propoziţii sau cuvinte pot fi folosite pentru a accentua anumite părţi, pentru a da timp de gândire.
  • ticurile, ezitările, repetarea necontrolată a unor cuvinte etc. sunt erori de paralimbaj; ele trebuie conştientizate şi eliminate.
  • păstrarea tăcerii în anumite momente are şi ea anumite funcţiuni comunicative: întăreşte sau tensionează relaţia, poate jigni sau împăca, ascunde sau scoate în evidenţă informaţii.