Dicție.md: Pregătirea unui discurs e un semn de profesionalism.  

Limbajul corpului, vocea, intonația, postura, sunt subiecte fascinante pentru mulți, atrag foarte multă atenție și captivează, însă de multe ori se pune prea mult accent pe ele în detrimentul celorlalte aspecte, și în detrimentul autenticității.

E chiar necesar să facem și niște exerciții de dicție, să lucrăm cu postura, să ne filmăm și să ne analizăm după, să repetăm în oglindă, trebuie să ne îmbunătățim, dar cumva scopul e să îmbunătățești ceea ce ești, nu să devii ceea ce nu ești.

Uitați-vă la Elon Musk, se bâlbie, se poticnește, aa-uri, mm-uri, dar e autentic.

Uitați-vă la Jordan Peterson, are o voce piţigăiată, lasă pauze lungi înainte de a răspunde, răspunde complicat adeseori.

Dacă ești hiper energetic, dacă vorbești repede, dacă te miști mult, atunci fii așa. Da, lucrează la a te stăpâni și șlefui destul încât să fii coerent și inteligibil, dar nu lupta împotriva naturii tale. Dacă dimpotrivă ești calm, monoton, stabil, folosește-te de asta, fii așa, și introdu câteva zâmbete, câteva glumițe, câteva momente dinamice, care în mod normal la altcineva nu ar fi mare lucru, dar prin contrast cu restul comportamentului tău vor atrage atenția și vor fi de ajuns. E ca la cinema: într-un film plin de explozii, încă una nu contează, dar într-un film calm, liniștit, plin de cotidian, o ușă trântită la momentul potrivit poate trezi mai mult șoc decât o bombă atomică în celălalt.

Ce se uită uneori e că o prezentare bună nu e una care transmite doar emoții pozitive și constructive, așa ceva e ca un film de propagandă în care totul e minunat, ca o reclamă care sună prea bine ca să fie adevărat.

Discursurile cele mai bune au momente de tensiune, de dubiu, de ezitare, recunosc lupta, dificultatea, recunosc nuanțele de gri, și limbajul tău corporal și para verbal ar trebui la fel, să nu fie întotdeauna unul pozitiv și plin de încredere, pentru că nu e autentic.

 

sursa: https://www.introspecials.com/blog/2019/1/19/prezentri-si-public-speaking