Pregătirea e antidotul pentru toate fricile

În primul rând, trebuie să te gândești la ce vrei să spui când ești pe scenă. Din timp, nu cu o oră înainte. Și nici într-un caz în timpul discursului.

Pentru majoritatea vorbitorilor, susținerea unui discurs improvizat vine la pachet cu lipsa focalizării, idei importante uitate, lipsa clarității și depășirea timpului limită.

Ai două variante de pregătire a unei prezentări:

Pregătești discursul în totalitate, ca pe un scenariu cap-coadă, citit și/sau memorat sau o combinație între cele două

Ai o structură clar definită și vorbești liber despre fiecare punct

În al doilea rând, trebuie să repeți. De multe ori. Să repeți până știi pe de rost, până nu mai poți, până ți se pare că suni ca un robot și până treci de punctul ăla. Chris Anderson insistă mult pe ideea repetiției, ca ingredient de bază în succesul unui discurs.

Când oamenilor li se pare că un discurs sună exersat, problema nu este prea multă exersare, ci prea puțină.

Sună descurajator, și este. Să vorbești în public bine presupune ore de muncă. Ore în care să te asiguri că ceea ce spui are sens și ore în care vorbești de unul singur, reluând discursul cap-coadă până te saturi de el.

Chiar dacă nu ai reușit să te pregătești din timp, e super important să-ți eliberezi totuși câteva ore în prealabil, să te închizi într-o cameră, să pui pe hârtie o structură a prezentării și să treci prin ea cu voce tare. Te va scuti de multe bâlbe și momente plictisitoare sau jenante.

Ține-ți discursul de cel puțin cinci ori la tine în dormitor, parafrazând ideile principale. Chiar dacă te încurci sau uiți ceva, forțează-te să termini fiecare rundă și cronometrează-te. În mintea mea, valoare repetiției este dată mai puțin de memorare cât de faptul că te face mai relaxat și mai puțin stresat. Dacă te simți încrezător și în largul tău, toată lumea se va simți mai bine. (Salman Khan)

sursa: http://blacusens.ro/2018/02/lectii-de-vorbit-in-public-directorul-ted/