Limba română este una dintre cele mai frumoase limbi vorbite în lume, dar, totodată, este și una dintre cele mai dificile limbi de studiat. Pentru că ne dorim ca vorbitorii ei să cunoască corectitudinea scrierii și exprimării în limba română, am pregătit mai jos câteva categorii semantice care sunt date uitării de multe ori, iar acest lucru cauzează greșeli în formularea ideilor:

Pleonasmul este o greșeală de exprimare care constă în alăturarea unor termeni cu același sens.

Exemple:
Babă bătrână.
Prefer mai bine.
Cadavru mort.
 
Paronimele sunt cele cu forma aproape identică. Diferă un sunet sau chiar ordinea sunetelor. Au sens total diferit.
 
Exemple:
oral – orar
pronume – prenume
a releva – a revela
lac – laș
 
Sinonimele sunt cuvintele cu forma total diferită și sens identic sau asemănător.
Pot fi sinonime:
 
– doua cuvinte: școlar – elev; fereastră – geam.
– un cuvânt și o expresie: a fugi – a lua-o la sănătoasa
– serie sinonimica: zăpadă – nea – omăt
 
Antonimele sunt cuvintele cu forma diferită și sens opus.
 
Exemple:
sus – jos
babă – moș
Se pot crea antonime prin derivarea unui prefix:
citit – necitit
făcut – desfăcut
congelat – decongelat
 
Omonimele sunt cuvintele cu forma identică și cu sens total diferit.
Exemple:
În lac sunt multe broaște.
Am dat cu lac pe unghii.
Am dat mobila cu lac.
 
Omonimele trebuie să fie și omofone (să se pronunțe la fel) și omografe (să se scrie la fel) în același timp.
*Cuvintele polisemantice au mai multe sensuri. A nu se confunda cu omonimele.
 
Omofonele sunt cuvintele care se pronunță la fel, dar se scriu diferit.
Exemple:
Alta data – altădată 
Niciodată – nici o dată – nici odată
 
Omografele sunt cuvintele care se scriu la fel și se pronunță diferit:
Exemple:
veselă – veselă
era – era
haină – haină
 
Îți mulțumim că ai citit până aici!
Cu prețuire, echipa Dicție.md!