Un discurs nu e tulburat de ideile mari, ci de detalii mici, scăpate printre degete — lucruri pe care, dacă le-am ignora, ne-ar fi cuvântul mult mai drept.

Iată cele șase care merită lăsate în urmă, ca niște pietricele pe marginea drumului:

1. Privirile încruntate

Oamenii nu se încruntă întotdeauna din supărare. Mulți se concentrează, iar asta înseamnă, pur și simplu, că sunt cu tine. Nu interpreta în grabă.

2. Murmurele și foșnetele

Viața nu se oprește când începi tu să vorbești. Un scaun mișcat, o hârtie atinsă, un telefon vibrat. Lasă-le să existe fără să le dai putere asupra ta.

3. Chipurile indiferente

Nu toți oamenii arată ceea ce simt. Unii ascultă profund, dar par departe. Nu te opri din drum din cauza unei mascări emoționale.

4. Greșeala minoră

Un cuvânt mângâiat sau o propoziție care scapă în altă direcție nu îți anulează valoarea. Continuă. Lumea nu numără greșelile, ci curajul.

5. Ochii care nu se ridică spre tine

Unii notează, alții procesează, unii se pierd o clipă în gândurile lor. Asta nu înseamnă că nu te ascultă. Îți dau din timpul lor, chiar dacă nu din privire.

6. Zgomotul din interior

Îndoiala, vocea critică, teama că nu ești suficient. Acestea sunt dușmanii nevăzuți ai vorbitului în public. Spune-le, măcar în gând: „Nu acum.”

A vorbi în public nu înseamnă perfecțiune, ci prezență.
A înseamnă să fii acolo, în lumină, cu vocea ta, cu povestea ta, cu intenția bună de a dărui ceva celor care te privesc.

Și uneori, cea mai mare putere o capeți nu din ce urmărești, ci din ceea ce alegi să ignori.