Nu toți copiii își exprimă ușor gândurile. Unii tac, deși știu. Unii evită, deși îi interesează. Alții vorbesc, dar vocea lor nu se aude sau nu se înțelege.

Asta nu înseamnă că au o problemă.
Înseamnă că au nevoie de antrenament blând, de un mediu sigur în care să fie ascultați fără să fie evaluați, comparați sau grăbiți.

La ce semnale ar trebui să fim atenți ca părinți?

– copilul evită să răspundă în fața clasei, chiar dacă știe răspunsul
– vorbește foarte încet, printre dinți sau se înțelege greu
– refuză să spună poezii, să participe la serbări sau prezentări
– se blochează ușor când este privit de ceilalți
– pierde firul poveștii atunci când încearcă să explice ceva
– nu intră în dezbateri sau activități de echipă, se retrage
– preferă „mai bine să tacă decât să greșească”

Aceste comportamente apar adesea la copiii sensibili, perfecționiști sau timizi, nu la cei „nepregătiți”.
Sunt semne de emoție, nu de lipsă de inteligență.

De ce este important să intervenim la timp?

Pentru că frica de a vorbi nu dispare „de la sine”.
Din contră, se poate transforma mai târziu în evitarea prezentărilor, blocaje în fața camerei video, dificultăți la examene orale sau chiar lipsă de încredere în propria voce.

Comunicarea nu este un talent. Este o abilitate care se antrenează, exact ca mersul pe bicicletă.

Soluția? Antrenament prin joc, nu prin presiune

Un copil nu are nevoie de „împins în față”. Are nevoie să fie ghidat, încurajat, + antrenat prin jocuri de dicție, rol, respirație, exprimare liberă — într-un mediu unde greșeala este permisă.

Următorul curs de dicție și discurs public pentru copii începe pe 1 noiembrie
 Vârsta recomandată: 6–12 ani
 Trainer: Vera Nastasiu, antrenoarea autorizată ANC Bucuresti. 

Adresa cursului: Or. Chisinau, str. Bucuresti 83. 
Programul complet este disponibil pe dictie.md
Înscrieri la 067 44 99 44