În Antichitate se credea că bâlbâiala este pricinuită de duhurile rele. Prin urmare, bâlbâitul era exorcizat. Oamenii Evului Mediu socoteau, în schimb, că limba era vinovatul. „Remediul“? Fierul roşu şi mirodeniile! În veacurile ce-au urmat, chirurgii tăiau unii nervi şi muşchi ai limbii sau chiar scoteau amigdalele. Aceste metode nemiloase însă nu-şi atingeau nici pe departe scopul.

Cercetările de dată recentă dezvăluie că bâlbâiala poate avea mai multe cauze. O cauză ar fi modul în care reacţionează persoana la stres. Ar putea fi implicaţi şi factorii genetici, fiindcă aproximativ 60% dintre bâlbâiţi au rude cu aceeaşi afecţiune. În plus, cercetările efectuate cu ajutorul tehnicilor de neuroimagistică arată că creierul celor ce se bâlbâie procesează diferit limbajul. Unii „încep să vorbească înainte ca creierul să dicteze organelor vorbirii cum trebuie pronunţate cuvintele“, precizează dr. Nathan Lavid în cartea sa Understanding Stuttering.*

Aşadar, principala cauză a bâlbâielii nu este neapărat de natură psihologică, cum se credea cândva. „Cu alte cuvinte, bâlbâitul nu poate fi convins prin metode psihologice că este capabil să vorbească fluent“, se afirmă în cartea No Miracle Cures. Bâlbâiala poate, totuşi, da naştere unor probleme psihologice. Unele persoane care se bâlbâie se tem de anumite situaţii, precum vorbitul în public sau la telefon.

● Ajutaţi-l să se simtă relaxat.  Ritmul stresant al vieţii nu face decât să agraveze problema.

● În loc să-i spuneţi să vorbească mai rar, vorbiţi voi înşivă mai rar. Ascultaţi-l cu răbdare. Nu-l întrerupeţi. Nu terminaţi frazele în locul lui. Aşteptaţi o clipă înainte de a răspunde.

● Nu fiţi critici şi nu-l corectaţi. Cu ajutorul privirii, al expresiilor feţei, al limbajului corpului şi al comentariilor, arătaţi interes faţă de ceea ce spune şi nu faţă de modul în care o spune.

● Bâlbâiala nu ar trebui să fie un subiect tabu. Zâmbind prietenos şi admiţând uneori că are această problemă, îl veţi ajuta să se simtă în largul lui. Aţi putea zice ceva de genul: „Nu e întotdeauna uşor să spunem ceea ce dorim“.

● Lucru important, asiguraţi-l că-l acceptaţi aşa cum e.

Trebuie să perseverezi . . . Când urmează să vorbești, pregăteşte-te bine. Lasă-te absorbit de expunere. . . . Dacă, în timp ce vorbeşti începi să te bâlbâi, încearcă să-ţi păstrezi calmul şi siguranţa de sine. Destinde-ţi muşchii maxilarului. Foloseşte fraze scurte şi evită cât mai mult interjecţii de genul «ăăă» şi «mmm».