Vera Nastasiu este una dintre cele mai iubite voci de radio din Republica Moldova. O cunoaștem pe Vera Nastasiu ca fiind cea mai bună profesoară de dicție și o apreciată prezentatoare de televiziune din Moldova. Dincolo de ecran, jurnalista Vera Nastasiu este și mamă, și soție, iar sensibilitatea, candoarea și iubirea fac din ea un om cald, care știe să respecte valorile familiei.

1.Cine este Vera Nastasiu?

Acasă sunt mamă cu normă întreagă. De meserie, profesoară de limbă și literatură română. Jurnalistă și trainer pe comunicare. Altfel spus, sunt o sumă a alegerilor pe care le-am făcut eu în viață, conștient și responsabil.

2.Domeniul în care faceţi carieră – cum aţi ajuns, a fost voia sorţii sau un plan bine pus la punct?

Când eram micuță mi se tot repeta că m-am născut în cămașă. De fapt, eu m-am născut acasă. Mama mea avea experiența a două nașteri până la apariția mea, așa că travaliul a apucat-o pe când o vizita pe bunica mea Vera. De acolo port și numele. Ei, laitmotivul acesta cu “cămașa”, oarecum mă urmărea. Am fost numită între timp “mijlocul de aur al familie” pentru succesele mele frumoase la olimpiade, îndrăzneala și implicarea mea oriunde și oricând. În general sunt om care are planuri concrete, atunci însă vocația a decis pentru mine.

3.Ce sau cine v-a îndemnat spre dicție?

Meseria de jurnalist. Am prezentat 7 ani știrile la un post de radio, apoi am devenit și prezentatoare TV. Din dorința de a fi mai bună pentru oamenii care mă ascultau zilnic la radio și mă priveau/privesc săptămânal la tv, mi-am propus să fac schimbarea. Am reușit între timp să ajut și mulți colegi de breaslă să exceleze la microfon și acest lucru mă face foarte mândră.

4.Putem vorbi de un profil al moldovenilor ca “public speaker”? Sunt moldovenii interesați și receptivi față de modul în care se prezintă în fața celorlalți?

Până a face dicție la nivel profesionist n-am fost preocupată de profilul moldovenilor ca și speakeri. Din momentul în care această preocupare a ajuns să-mi consume cam 14 ore din zi în sala de curs, vă dați seama că interesul e tot mai mare. Fiecare dintre cursanții mei vor să vorbească o limbă română clară și corectă. Dacă această dorință deja există, jumătate din drumul lor spre elocință l-au făcut. Urmează doar să se împrietenească cu un creion 3b, să vină la lecțiile de dicție și să accepte să facă progresul în drumul lor împreună cu mine.

5.Este mai ușor să fii “mamă de voci” care reușesc să se facă auzite decât mamă de copii?

…bună întrebare (râde). Frumos spus “mamă de voci”. E minunat să vezi că poți în 5 săptămâni de curs să stârnești, să modelezi și să motivezi un copil să vorbească corect, cu emoție și cu expresivitatea caracteristă vârstei. Respect foarte mult omenii care lucrează pe partea asta legată de educație, pentru că știu cât este de greu. Fiecare dintre ei este o poveste, un carecter șlefuit în alte condiții, un glas antrenat după alte note, dar în sala de curs trebuie să devină parte a unui întreg. Și bucuria că ei acceptă ce le spui, văd cum trebuie să rostească, atașamentul firesc, sincer mă fac să cred că sunt utilă. Îi adopt timp de 5 săptămâni pe acești copii. Fetița mea Gloria mă solicită de aproape 5 ani, fără pauze, pe când cursanții mei îmi mai dau și zile libere.

6.Ne puteți oferi câteva sfaturi pentru a ne face plăcuți în fața interlocutorilor?

În primul rând intonaţia şi tonul vocii. Nu vorbi răstit ca şi cum ai cere socoteală cuiva sau a judeca pe cineva pentru o faptă comisă. Sfatul meu: exersează-ţi intonaţia şi încearcă să vorbeşti pe un ton dinamic și optimist. Mimica feţei – să renunțați la datul ochilor peste cap, a te uita printre gene atunci când nu-ți convine ceva, a ridica o sprinceană suspicioasă, a ține buzele strânse. Regulă: Zâmbește cât mai mult. Ar mai trebui menționat în această ordine gesturile. Poziţia mâinilor sau a picioarelor, înclinarea capului, a corpului, poziţia pe scaun te pot trăda. Încearcă să adopţi o atitudine pozitivă, renunţă la a sta cu mâna în şold când vorbeşti cu cineva şi priveşte-l în ochi atunci când ţi se adresează. Cuvintele – Nu te juca cu ele! Nici nu ştii ce impact poate avea faţă de o anumită persoană un cuvânt aruncat la întâmplare. Contează și echilibrul – Fii diplomat! Încearcă să-ţi păstrezi calmul, să fii cât mai obiectiv şi imparţial.

7.Să vorbim despre politicienii din Moldova. Care dintre ei stăpâneşte cel mai bine tehnica intonaţiei, a dicției, a gesturilor?

Mai mulți. Pentru mine politicienii sunt niște cursanți obișnuiți. Eu la dicție nu scriu strategii de comunicare politică cu ei și nu învăț politicienii ce mesaje trebuie să lanseze. Eu fac dicție. Rostire, articulare. Pe unii dintre cei care au acceptat să apară pe site-ul nostru www.dictie.md i-ați văzut. Alții solicită păstrarea confidențialității, așa că noi le respectăm această dorință.

8.Ar putea trăi oamenii fără dicție? De ce ar trebui ca oamenii să vorbească altfel? Ei pot să vorbească în continuare și așa…

E adevărat, dicția nu a omorât încă pe nimeni (râde). Cu siguranță sunt încă mulți oameni care consideră că toată lumea îi înțelege, de ce ar trebui ei să facă un efort pentru a se exprima și altfel. Acasă, la bucătărie, scenariul funcționează, ne simțim în zona noastră de confort. Însă atunci când mergem să ne angajăm sau ne propunem să avem apariții publice –  bâlbâiala, repezeala cuvintelor, finalurile înghițite, emoțiile, gesturile trădează un om emotiv, fără putere de persuasiune. Și-apoi ne plângem de eșec. Și când te gândești că toate pornesc de la o comunicare eficientă.

9.Momentul când aţi exclamat: „Sunt cel mai fericit om!”

Ziua în care mi s-a spus că voi deveni mămica unei fetițe. Blondă, așa am visat-o mereu, așa mi-a dăruit-o D-zeu. Am oscliat mult între Simona, Loredana, Andreea, Gloria. La 4 luni și jumătate când a început marea vânzoleală în burtică am zis: Gloria – Vera. Și așa a rămas. Minunea mea, îngerașul meu, emoția mea.

10.Ce conteaza mai mult în comunicare în cazul unei relații de dragoste? Gestul sau cuvântul?

Încrederea. Dragostea nu este un târg, te iubesc pentru că mă iubești, ea este certitudine. Acolo unde nu există încredere și libertate într-o relație, vântul spulberă tot. E destul de frumos să găsești pe cineva care nu e deloc ca tine. Cineva care nici nu seamănă cu nimeni. Diferențele apropie oamenii.

11.Spuneți-mi un exercițiu de dicție care se potrivește unei povești de dragoste.

Gândindu-mă că te gândești că mă gândesc la tine, gândește-te că mă gândesc că te gândești la mine.

12.Care este, în viziunea dvs. radiografia unei femei de succes?

“Femei de succes”. E atât de recliclată această sintagmă. Eu nu-mi doresc să ajung o femeie de succes, dar vreau să rămân un om simplu, bun și util oamenilor de lângă mine. Dacă poți motiva și inspira zilnic pe cineva de lângă tine să țină capul sus și să nu abdice de la noțiunea de „om”, te poți considera un învingător.

13.Aveți un model profesional și personal? Cine este, de ce?

Indiscutabil, Valentina Ursu. O mamă de nota 10, o femeie cu mult caracter, o profesionistă extraordinară.

14.Spuneți-mi mai multe despre cea mai mare realizare a dvs.

Cu siguranță Gloria. Asta e unica mea performanță, indiferent ce alte lucruri importante vor veni sau vor pleca din viața mea.

15.În ce se măsoară fericirea?

Eu cred că aici nu există limite, reguli și dreptate universală. Pentru fiecare dintre noi această noțiune are alt sens, alt mod de exprimare, alte adjective, altă declinare. Ea face posibile atâtea trăiri, atâta sentiment, zvâcnire și teamă. Iar fiecare om fericit întâlnit m-a pregătit pentru următoarea întâlnire. Știi vorba ”a spune cuiva te iubesc, e ca și cum i-ai cere să nu moară niciodată”. Fericirea e bucuria de a fi împreună.

16.Republica Moldova este pentru mine…

…țara mea. Locul în care aleg să revin mereu. Țara asta mi-a oferit până la 28 de ani tot ceea ce mi-am dorit de la viață.

17.Unde ar evada Vera Nastasiu când vine vorba de călătorii?

Acasă. Merg rar la Nisporeni și dacă apuc să ajung sunt mereu pe repezeală. Ai mei sunt mai mult aici, decât acolo. Îi am lângă mine și sunt un om fericit.

18.Ce cărți v-au impresionat într-un mod mai special?

Multe. Acum citesc un roman istoric care se numește “Imperium” de Robert Haris. O recomand cu încredere celor cărora le place Roma, Cicero și calitatea de om de stat. Să știi că pentru mine cărțile, la fel ca și întâlnirile cu oamenii care m-au impresionat,  mi-au marcat parcursul, felul, viitorul. Și recunosc, oamenii mi-au devenit modele, prieteni, amintiri. La fel ca și cărțile.  Am avut curajul să încerc, să reușesc, să pierd și să încerc din nou cu fruntea sus.  Pe semne că așa se construiesc caracterele.

9.Practicați sport? Dacă da, ce anume?

Eu nu am mers niciodată într-o sală de sport ca să mă apuc să trag de fiare. Nu am o problemă cu modul în care arăt. Nu fac sport. Dacă îmi doresc să mai pun niște kg știu exact ce trebuie să fac. De slăbit nu mi-am propus niciodată să slăbesc. Dar știu beneficiile sportului, așa că poate ajung (râde).

20.Un mesaj tinerilor pasionați de jurnalism.

Majoritatea tinerilor sar în lume cu parușuta, dar fără experiență, fără lecții de viață, având de partea lor doar curajul. Așa am pornit și eu la drum în urmă cu 11 ani în acestă meserie. Da, curajul este important, dar răbdarea, munca, atenția, mintea trebuie să funcționeze la turații maxime. Păstrați-vă inspirația și urmați-vă visele!

Interviu realizat de Mircea Mitrofan

Foto: Vera Nastasiu (Colecție personală)

Interviu apărut pe mirceamitrofan.wordpress.com