AMINTIRI DIN COPILARIE CU VERA NASTASIU. „M-A BULVERSAT SUFICIENT DE MULT ACEA PERIOADA, CA SA MAI CRED CA IN VIATA E TOTUL ROZ.”

Copilaria este singurul paradis pierdut.” spunea cineva si avea dreptate. Cu bune sau rele, aceasta perioada se inradacineaza adanc in sufletul fiecarui om. Despre copilarie, visuri, amntiri si regrete am stat de vorba cu profesoara de dictie – Vera Nastasiu.

Ce fel de copil ai fost?

Visatoare. Asa ma tin minte. In capul meu, roiau zeci de oameni. Eram merem dornica sa fiu in centrul atentiei. Ma vizualizam, avand succes in jurnalism. Pe atunci, Cosmin Prelipceanu si Monica Ghirco de la TVR erau idolii mei. Știrile erau partea mea preferata. Și nici nu ma interesa continutul. Ma fascina vocea, atitudinea, modul de prezentare al acestor doi jurnalisti. Am fost acel copil care a invatat de toate cate putin. Parintii mei au avut grija sa-mi ofere noblete, atentie, caldura sufleteasca, dragoste si cel mai important, educatie. Mama a avut grija sa-mi cultive cele mai esentiale valori umane. Cu ele am crescut si cu ele traiesc pana in prezent. Nu cred ca am fost copilul-problema sau cel nazbatios, ba dimpotriva eram copilul flegmatic, cel care prefera sa stea in carapacea lui cu o carte in mana. Nu-mi aduc aminte sa le fi creat probleme parintilor mei sau sa traga rusine la scoala. N-au avut cum, pentru ca au stiut sa ma ghideze pe drumul cel intelept.

Unde ai copilarit?

Am copilarit la Nisporeni, intr-un sat cu oameni frumosi la inima, muncitori si credinciosi si voi fiind mereu mandra de acel loc. El poarta mereu amintirea unor ani, care m-au format ca personalitate. Desi nu a fost foarte usor, revin cu drag la Nisporeni.

Cum erau parintii tai atunci?

Parintii mei erau asa cum trebuiau sa fie cu un copil mic, dar cu aspiratii mari. Cel putin, asa ma vedeau ei si asta incercau sa-mi insufle. Putere si incredere in sine. N-am fost rasfatata si nu mi-au oferit totul pe tava, pentru cineva poate fi o normalitate, insa parintii mei mi-au oferit de multe ori incredere si m-au pus deseori in fata incercarilor si alegerilor. M-au lasat sa gresesc si sa invat din greseli.

Ai frati, surori? Cum era relatia voastra in copilarie? Dar acum?

Aici imi voi permite sa ma laud nitel. Sunt bogata in frati si surori. Suntem 4. Trei fete si un baiat. Cu fiecare dintre ei am o relatie speciala si diferita, pentru ca toti suntem diferiti. Ne uneste dragostea de familie. Din pacate, nu ne vedem foarte des din cauza programului de munca si a timpului limitat, insa ori de cate ori avem ocazia sa ne vedem, o facem cu toata placerea si cu toata increderea. Avem acelasi sange si inimile noastre bat in acelasi ritm. Clipele petrecute cu ei sunt cele mai dulci, mai ales atunci cand nostalgic ne reamintim de copilaria noastra.

Ce diferenta de varsta e intre voi?

Intre mine si fratele meu, diferenta este de 4 ani, cu celelalte doua surori de 1, 3 ani. Sa stiti ca aceasta diferenta, nu o mai simtim. Accept cu bucurie un sfat, de la surioara mea mai mica, Ana, daca consider ca asa este corect. Și nu sunt incapatanata, si n-am pus niciodata presiune pe faptul ca cineva este mai mare ca varsta.

Care au fost jocurile tale preferate, ce ti-au colorat copilaria?

M-am distrat ca toti ceilalti copii. Fara posibilitati mari, dar cu multa bucurie. De fiecare data, ne jucam de-ascunselea, cu mingea in strada, aruncata peste gardul vecinului, care se supara de cate ori trebuia sa ne-o returneze. Ne-am jucat in nisip, inventam tot felul de ateliere de gatit. A fost frumos.

Care sunt cele mai hazlii amintiri din copilarie?

Cele in care ne puteam juca cu prietenii in strada sau organizam concerte cu fratii mei. Toata strada stia ca suntem singuri acasa. Cantam, ne distram si ne simteam minunat.

Ce-ti placea sa mananci/sa bei?

Eram pe atunci incantati ori de cate ori ni se cumparau mandarine si bauturi acidulate.

Iti placea sa inveti? Care erau obiectele de studiu preferate?

Am fost educata sa-mi placa si categoric nu mai existau alte posibilitati. Am stiut sa fac din invatat o placere necesara. Nu-mi erau pe plac cifrele si stiintele exacte, insa literele, operele marilor scriitori romani, contemporani, roamancieri si tot ce inseamna limba si literatura romana era cred ca prima mea dragoste inocenta.

Cand ai simtit ca s-a terminat copilaria?

Atunci cand l-am pierdut pe tata. A fost o pierdere prea mare ca sa-mi permit luxul de a mai copilari. M-a bulversat suficient de mult acea perioada ca sa mai cred ca in viata e totul roz.

Daca te-ai intoarce in copilarie si ar fi sa o retraiesti, ce ai schimba?

Nu as schimba nimic, ar fi destul intoarcerea in timp, in copilarie mea frumoasa si nevinovata, in care il aveam alaturi si pe tata. In rest, am avut de toate.

Prin ce se deosebeste copilaria ta de cea a copiilor tai? Exista experiente pe care ai vrea sa le traiasca si ei?

Se deosebeste prin faptul ca am crescut in medii si timpuri diferite. Eu am crescut la tara si cu toate greutatile ei. La balta cu bobocii, la strans roada si multe alte treburi prin curtea casei. Tehnologiile erau departe de noi, iar timpul pentru lectura era un rasfat si o odihna pentru mine. Gloria in schimb are tot timpul pentru lectura, pentru scoala, limbi straine si dezvoltare personala si nu in ultimul rand, am grija sa-i ofer aceeasi dragoste si aceeasi caldura de mama, pe care am primit-o si pe care inca o primesc de la mama mea.

sursa. perfecte.md

http://perfecte.md/lifestyle/amintiri-din-copilarie-cu-vera-nastasiu-m-a-bulversat-suficient-de-mult-acea-perioada-ca-sa-mai-cred-ca-in-viata-e-totul-roz—2491692.html?fbclid=IwAR30bbPewwPGtpIcE7sPTVt802IFdeatlUg9N4eL_JNwmFqfXKlbWgRSGzQ

 

 

 

2019-05-11T20:42:06+00:00mai 11th, 2019|

Comenteaza