„Vorbirea este aşezată, în mod convenabil, la mijlocul drumului dintre gândire şi acţiune şi astfel le poate înlocui de multe ori pe amândouă (John Andrew Holmes).”

Până la vârsta de 3 ani şi jumătate, chiar patru – spun specialiştii – că dislalia polimorfă, adică afectarea mai multor sunete în vorbire este o dislalie fiziologică. Dacă subiectul depăşeşte vârsta de 4 ani şi încă nu s-a corectat, se recuperază prin terapie logopedică.

Dislalia este foarte frecventă, depinde de limba vorbită. În dislalie oricare sunet poate fi afectat, dar există sunete care pot fi afectate mai mult… depinde de capacitatea de maturizare a sistemului nervos. Cele mai frecvente sunt dislaliile simple, însă, din pricina lipsei de timp a părinţilor sau chiar a neimplicării acestora în procesul de comunicare cu propriul copil încă de la naştere, apar dislaliile polimorfe unde sunt afectate mai multe sunete. Nu este acesta singurul motiv pentru dislalii, dar dacă după vârsta de 4 ani părintele copilului care vorbeşte sau comunică deficitar nu sesizează că ceva este în neregulă cu limbajul copilului, acesta va ajunge la şcoală unde va întâmpina greutăţi în a pronunţa corect toatele sunetele limbii în care vorbeşte.

Copiii trebuie încurajaţi să vorbească coresct, chiar dacă sunt foarte drăgălaşi atunci când pocesc cuvintele. Cu ei se vorbeşte corect din prima zi de viaţă. Este normal şi firesc să-i alintăm pe micuţi, însă să nu devină asta o obişnuinţă sau să se transforme în normalitate!

Bâlbâiala se pare că ocupă şi ea tot mai mult teren în rândul copiilor mici şcolari. Asta pentru că cerinţele adulţilor sunt peste puterile copilului, astfel se instalează blocajele verbale şi apar tulburări de ritm şi fluenţă. Adică balbismul! Este important să mergeți la un specialist pentru a rezolva acest blocaj, fie logoped, fie antrenor de dicție. 

Desigur, toate deficienţele de vorbire au denumiri. Se poate ca rotacismul să sune unora cunoscut, deoarece este cel mai frecvent în dislalii. Cele mai afectate sunete sunt „s” şi „r” şi familiile lor – siflantele s, z şi şuierătoarele ş, j. Se fac confuzii între l-r, s-j, s-z. Dacă tot ai amintit de rotacism, îţi pot spune, de exemplu, că există multe forme, vreo 12 feluri după unii autori. Pot enumera o grămadă de denumiri ale deficienţelor de limbaj: de pildă, pentru sunetul „b” – betacism şi parabetacism, pentru „c” – capacism şi paracapacism etc. Alte denumiri ar fi pentru bâlbăială – balbismul sau logonevroza.

Vârsta recomandată pentru a începe terapia logopedică este de 4 ani, vârstă la care limbajul ar trebui să fie structurat şi consolidat. Se apelează la logoped când se observă că pronunţarea cuvintelor este incorectă sau se omit sunete, când vorbirea este nazală – adică fonfăită – , când se repetă sau se prelungesc unele sunete, silabe ori cuvinte, dacă vorbirea este rapidă sau e prea lentă, dacă vocabularul este foarte redus, dacă sunt întârzieri la scris-citit, aceasta din urmă pentru şcolarii mici.

 Dezvoltarea limbajului la copii poate avea cauze genetice, cum ar fi malformaţii ale laringelui sau ale corzilor vocale, însă aceste tulburări pot fi cauzate de mai mulţi factori. Cele mai multe deficienţe de limbaj se produc prin nerecunoaşterea la timp a hipoacuziei; condiţiile ereditare nu provoacă în mod nemijlocit de exemplu bâlbâiala, dar pot crea un mediu predispozant care favorizează producerea bâlbâielii încă din copilăria mică.

 

Sursa: https://www.bunaziuafagaras.ro/