1. Plăcerea. Plăcerea de a vorbi presupune şi efortul de a avea un ton prietenos, politicos, cuplat cu priviri agreabile.
  2. Corectitudinea. Aceasta implică respectarea regulilor gramaticale şi logice ale discursului. Centrarea pe aspectele esenţiale întro ordine logică a conţinuturilor comunicate
  3. Claritatea presupune expunerea sistematizată, concisă şi uşor de înţeles, fără efort, apelând la respiraţia controlată, mişcarea lejera a buzelor; ajută la receptarea şi înţelegerea fără efort.
  4. Naturaleţea de exprimare firească, fără afectare, fără căutarea forţată a cuvintelor sau expresiilor rare (pentru a epata, a uimi, a şoca)
  5. Precizia reclamă utilizarea acelor cuvinte şi expresii necesare pentru înţelegerea şi facilitarea comunicării.
  6. Armonia cere recurgerea la cuvinte/expresii care să provoace auditoriului reprezentări conforme cu intenţia vorbitorului, astfel încât să încânte auditoriul (şcolari) şi să susţină motivaţia învăţării.
  7. Fineţea se realizează prin folosirea unor cuvinte/expresii prin care se pot exprima indirect gânduri, sentimente, idei.