Bâlbâiala la copii poate fi observată printr-o serie de semne și simptome care indică o dificultate în vorbire. Acestea includ:

  1. Repetiția sunetelor sau cuvintelor: Unul dintre cele mai evidente semne de bâlbâială este repetarea sunetelor sau cuvintelor la începutul unei propoziții sau în mijlocul unei fraze.
  2. Blocajele vocale: Copilul poate avea dificultăți în a începe să vorbească sau poate rămâne blocat în timpul vorbirii, neputând trece la următorul sunet sau cuvânt.
  3. Prelungirea sunetelor: Un alt semn comun este prelungirea sunetelor, în special a consoanelor, de exemplu, „sssssssunt” în loc de „sunt”.
  4. Evaziunea cuvintelor: Copilul poate încerca să evite anumite cuvinte sau sunete pe care le consideră dificile, ceea ce poate duce la schimbarea cuvintelor în propoziție.
  5. Ticurile faciale sau mișcările involuntare: Copilul poate face ticuri faciale, cum ar fi închideri sau clipiri frecvente, sau alte mișcări involuntare în timpul vorbirii, ca și cum ar încerca să se ajute să-și formeze cuvintele.
  6. Anxietatea sau stresul: În unele cazuri, bâlbâiala poate provoca anxietate sau stres copilului, mai ales atunci când acesta este conștient de dificultățile sale de vorbire.

Este important să se observe aceste semne și să se adreseze un logoped sau un specialist în vorbire și limbaj dacă se suspectează bâlbâiala la un copil. Acest lucru va ajuta la evaluarea și intervenția timpurie pentru a sprijini dezvoltarea vorbirii copilului.