În sala noastră de curs pășesc pragul mulți copii cât și adolescenți care luptă cu această problemă, normală într-o anumită măsură sau circumstanță. Noi, însă avem soluția pentru toți și pentru toate, atunci când vorbim despre comunicare și întreaga ei artă. Așadar, am selectat pentru voi câteva dintre cele mai eficiente practici în combaterea timidității. Urmăriți-le mai jos.

 

  • Nu fiți superprotectori. Deși ar părea contradictoriu, vă puteţi ajuta copilul mult mai eficient, lăsându-l să facă față singur la provocări. Decât să săriți în ajutor copilului la orice semn de stres sau supărare, mai bine oferiți-i un suport indirect. Gradat, expuneți-vă copilul la noi situații, oameni și locuri, pentru ca el să învețe să facă față noilor provocări. De asemenea, încurajați-l să exploreze lucruri și situații noi.

 

  • Arătați-i copilului respect şi înţelegere. Copilul dvs are viața lui emoțională diferită de a dvs. Este important să-i demonstrați că îi înţelegeți timiditatea, stând de vorbă cu el despre sentimentele sale, despre stările de nervozitate şi teamă. Apoi arătaţi-i ce ar avea de câştigat dacă ar încerca noi experienţe în ciuda faptului că el se teme. Începeţi prin a-i dezvălui stări asemănătoare de teamă prin care aţi trecut dvs în copilărie. Depăşirea anxietăţii şi fricii nu este un proces simplu; sentimentele rămân, chiar dacă se ajunge la controlarea comportamentului. Este nevoie de simpatie, răbdare, perseverenţă.

 

  • Încurajați copilul tot timpul. Copiii timizi sunt sensibili, în special în momentele în care se simt stingheriți. Spre deosebire de alți copii ei au nevoie de mai multă atenție, confort și încurajare după ce au fost “necăjiți”.

 

  • Ajutați-l să-și facă prieteni. Invitați acasă câțiva din amicii copilului dvs racordați-le cât mai multă libertate în realizarea planurilor de joacă. Astfel vor câștiga experiență în relațiile cu alți copii. De reținut faptul că un copil timid se va descurca mai bine jucânduse cu copii mai mici ca vârstă decât el.

 

  • Sfătuiți-vă cu educatoarea. În general, o educatoare fie că acordă o atenție prea mare unui copil timid, fie că interpretează tăcerea și pasivitatea lui ca dezinteres pentru grădiniță sau lipsă de inteligență. Discutați cu educatoarea ce măsuri ar trebui de luat în clasă sau pe terenul de joacă.

 

  • Pregătiți-vă copilul pentru noi experiențe. Puteţi contribui la reducerea fricii și anxietății ajut indu-vă copilul să se obișnuiască cu experiențe noi. Duceți copilul să vadă grădinița înainte să intre în grădiniță. Ajutați-l să-și se joace în jocuri noi, să exploreze locuri, lucruri, obiecte care reprezintă pentru el situații noi (de exemplu: cum să ceară o jucărie de pe terenul de joc; cum să împartă cu alt copil o jucărie sau ceva dulce, etc.).

 

  • Ajutați-l să-și găsească activități potrivit vârstei. Încurajați-vă copilul să se implice în activități pentru a-și dezvolta relațiile cu prietenii și deprinderi sociale.
  • Feriți-vă de certuri. Nu este atât de importantă depășirea timidității copilului pe cât este să-i oferim siguranță şi armonie în familie. Folosiți-vă şi de propriul dvs comportament. Dacă nu sunteți timid, înțelege-ți că poate copilul Dvs. are nevoie de mai mult timp pentru a se simți relaxat într-o nouă situație. Dacă şi Dvs. sunteți timid, veți putea să vă folosiți de propria timiditate ca de o nouă cale de a vă ajuta copilul să şi-o depășească pe a lui.  Cel mai important …este să discutați, să-i tolerați şi să vă iubiți copiii așa cum sunt ei, chiar şi timizi, şi nu cum aţi dori dvs să fie.