Potrivit celui mai recent studiu în domeniu ( Yairi, 1997), bâlbâiala începe în copilărie, la peste 75% din cazuri începe de obicei înainte de 3 ani şi jumătate. Cazurile de bâlbâială apărute la vârsta adultă sunt cauzate de traumatisme sau accidente cerebrale. Instalarea bâlbâielii poate fi foarte bruscă- între o zi şi o săptămână pentru aproximativ 50% dintre ei.

Și totuși apare întrebarea: de ce se bâlbâie copiii? În viața de zi cu se întâmplă numeroase evenimente cu impact puternic pentru un copil. Naşterea unui frate mai mic, schimbarea patului, intrarea la grădiniţă sau la şcoală, traumatisme afective precum despărțiri, conflicte ale părinţilor, doliu sau alte surse de tensiuni sunt factori ce declanșează comunicarea întârziată, vorbirea în ceață, bâlbele și tulburări de comunicare la copii.

Tot aici putem vorbi și despre factorii ereditari, pentru că bâlbele la copii pot fi moștenite de la părinții sau bunicii lor.
Cert e că există o relaţie între precocitatea tulburării şi severitatea sa. Cu cât debutul este mai precoce, cu atât pronosticul este mai bun, dar pronosticul este mai puţin bun dacă debutul este brutal.

Ce putem face în acest caz, este bineînțeles acordarea ajutorului de specialitate. În acest caz intervine fie un logoped, fie un psiholog sau fie un specialist în comunicare.

Specialista noastră în comunicare, Vera Nastasiu vine în acest sens cu câteva recomandări pentru dumneavoastră:

  1. Dacă ați depistat dificultăți în vorbirea micuțului dumneavoastră, apelați cât mai curând posibil la un specialist. Nu permiteți ca problema să se agraveze.
  2. Fiți empatici și răbdători cu copilul dumneavoastră. Nu-l forțați să vorbească așa cum vă doriți dumneavoastră, pentru că nici dumneavoastră nu-i cereți doctorului la care mergeți să vă rezolve problema de sănătate cu o singură pasilă.
  3. Nu fiți prea critici și prea duri. Copilul se va izola de dumneavoastră, iar recuperarea lui se va face și mai dificilă.
  4. Coordonați împreună cu el expirul și inspirul.
  5. Citiți cât mai mult împreună.
  6. Acceptă-ți copilul pentru ceea ce este și ajută-l să fie așa cum îți dorești tu.

 

 

O problemă depistată la timp, poate fi soluționată. Toate bune!