Elena Rățoi, beneficiară a Campaniei “Dicție cu Suflet”: “Mereu se va găsi cineva care îți va da o mînă de ajutor, iar fiecare greutate ne face să învățăm cîte ceva. ”

Tânără activă, ambițioasă, inteligentă și creativă. Pentru ea, voluntariatul nu este doar o  simplă pasiune, ci o dragoste trainică și de durată. Eroina noastră este Elena Rățoi, Coordonator PR, asistent de proiect în cadrul Asociației „MOTIVAȚIE” din Republica Moldova . Deși are o dizabilitate motorică, nu se plânge niciodată și luptă mereu pentru tinerii și comunitatea din care face parte . Este neînfricată și un adevărat exemplu de curaj pentru miile de tineri din țara noastră.

În 2013 a absolvit Facultatea de Drept, iar aceasta nu a împiedicat-o să se implice în activitățile de voluntariat ale Consiliului Local al Tinerilor din comuna Ciorescu. Membră a Consiliului și chiar vice-președinte, responsabilă pe activități de comunicare și elaborare de proiecte, Elena militează mereu pentru democrație și drepturile omului.

Nu ceda la primul obstacol! este motto-ul după care se conduce tânăra.

 

 

Despre activitatea în cadrul Consiliului Local al Tinerilor din comuna Ciorescu…

Activitatea mea în cadrul Consiliului Local al Tinerilor din comuna Ciorescu a început în 2011. Ideea a fost preluată de la alte localități în care activează asemenea consilii și au o experiență destul de reușită și pozitivă asupra tinerilor. Am fost invitată să fac parte din acest consiliu datorită faptului că am organizat împreună cu un grup de inițiativă mai multe activități pentru tineri și cu implicarea tinerilor. Eram responsabilă de comunicare și fundraising. Am organizat împreună cu echipa consiliului mai multe activități, de asemenea și o serie de seminare pentru tinerii din Ciorescu. Totuși, activitatea mea în cadrul consiliului a fost una scurtă, deoarece eram prinsă și în alte activități, cum ar fi serviciul și facultatea.

Împreună cu alţi tineri din comună, am editat buletinul informativ pentru tineri „Tinerii pentru Schimbare”.

Acest buletin informativ a apărut datorită suportului financiar al Ministerul Tineretului și Sportului. Am avut șansa să participăm la acest concurs de granturi, deoarece Ministerul a acordat posibilitatea să aplice și grupurile de inițiativă. Astfel, împreună cu alți tineri implicați activ din Ciorescu, am depus cererea și am cîștigat finanțarea. Buletinul informativ avea drept scop să informeze tinerii despre necesitatea implicării lor în diverse activități socio-culturale ale localităților în care locuiesc, în special în cele de voluntariat. Din păcate, am editat doar trei ediții, din cauza resurselor financiare restrînse.

În 2013 am fost coordonatorul proiectului „Să unim malurile Prutului”, în cadrul căruia 16 tineri, cetățeni ai Republicii Moldova și României, au fost instruiți în domeniul jurnalismului, iar apoi au participat la elaborarea și editarea unui ziar pentru tineri „Generația cu papion”. Ziarul a fost distribuit în școli și licee.

Foarte multe activități au fost organizate datorită spiritului de inițiativă de care au dat dovadă tinerii din Ciorescu. Eram o echipă destul de activă și încercam mereu să organizăm anumite acțiuni în care să atragem tinerii, să-i motivăm să se implice și mai mult. Am folosit multe resurse proprii: forțe, idei, timp, entuziasm. De asemenea, am avut susținerea Primăriei din localitate, care s-a arătat destul de deschisă spre colaborare.

Despre tineri…

Tinerii, și nu doar cei de la sat, dar în general toți tinerii trebuie să se simtă auziți de către cei maturi, de către profesori, de către autorități chiar. De multe ori entuziasmul dispare cînd auzi fraze de genul „Voi sunteți prea tineri să vă expuneți asupra subiectului”, ”Ce înțelegeți voi?” etc. Mai sunt și așa lucruri care țin de susținerea tinerilor: uneori se întîmplă ca tinerilor să li se pună diverse piedici în calea realizării ideilor lor, piedici de ordin birocratic, financiar, moral etc. Cred că atunci cînd tinerii vor fi susținuți de către cineva cu experiență, care le va inspira curaj și încredere în propriile forțe și nu-i va condamna pentru greșelile făcute, atunci ei vor deveni mult mai activi decît sunt în prezent.

Îmi place și-mi doresc mult să activez în domeniul de tineret. E ceea ce am făcut pînă acum și de fapt e și domeniul meu de activitate în prezent (doar că are specificul său). Am un respect enorm față de tinerii activi și care nu sunt indiferenți față de soarta sa și a celor din jur.

Despre voluntariat…

A fost ceva neplanificat și chiar nu mai țin minte cum a început. Mereu aveam multe idei care trebuiau dezvoltate, am început să mă interesez de scrierea proiectelor, am avut cîteva tentative nereușite de a obține finanțări pe baza concursurilor de proiecte, apoi treptat timupl meu s-a transformat în voluntariat pentru comunitate, implicare în organizarea și planificarea mai multor activități.

Pasiunea pentru jurnalism…

În viziunea mea jurnalismul și dreptul se întretaie la anumite momente. Și eu am putut găsi pasiunea pentru ambele domenii anume în acest punct de intersecție: domeniul investigației. Dreptul are scopul de a proteja drepturile și libertățile oamenilor, iar jurnalismul – de a le aduce la cunoștință și de a scoate în vileag încălcările. Pe de altă parte, jurnalismul e și modalitatea de a spune lumii ce gîndești sau ceea ce observi.

Despre facultate…

La început îmi făceam griji cum voi fi acceptată de către colegii mei de facultate. Pe de altă parte, nu prea aveam „experiență” în ceea ce ține de comunicarea dintre profesor și un grup de elevi. Cînd eram la liceu, profesorul îmi explica mie personal, doar pe mine mă întreba și doar eu răspundeam. La facultate deja era un mediu diferit. Însă la scurt timp după admitere la facultate am înțeles că de fapt lumea nu face diferență între tine și ei atât timp cît tu ai o atitudine obișnuită față de propria persoană. La început oamenii mă priveau doar din curiozitate, ulterior au început să mă aprecieze pentru ceea ce sunt eu. Așa că m-am integrat rapid și datorită faptului că a fost stabilită o comunicare cu colegii de la egal la egal. Eu nu mi-am permis să mă simt diferită, pentru că de fapt nu sunt. Iar atitudinea pe care o ai față de propia persoană este preluată și de cei din jur.

Cea mai mare problemă a tinerilor cu dizabilităţi în ţara noastră şi care ar fi soluţia rezolvării acestei probleme…

Sunt multe probleme în acest domeniu. Și problemele în mare parte sunt create și de tinerii cu dizabilități, care preferă să se izoleze și nu luptă pentru drepturile lor. Mereu am crezut că atunci cînd vrei ceva, trebuie să lupți. Pe de altă parte, sunt și probleme de ordin exterior, cum ar fi accesibilitatea (sau mai bine zis, lipsa acesteia), lipsa resurselor financiare, imposibilitatea de a frecventa o instituție de învățămînt, iar apoi probleme cu încadrarea în cîmpul muncii. Dacă mentalitatea oamenilor poate fi schimbată doar prin simpla implicare a persoanelor cu dizabilități în diverse acțiuni, prin evenimente de vizibilitate și sensibilizare, atunci barierele arhitecturale, de transport etc. sunt mai greu de înlăturat. Însă nu și imposibil. Pur și simplu cei care se confruntă cu aceste probleme, nu ar trebui să dea mîinile în jos, ci să „strige” despre această problemă: să facă publică o încălcare a drepturilor, să scrie petiții, plîngeri, să se facă auzit.

Despre primul meu serviciu și sentimentul de a fi angajat… (operator în cadrul Institutului de Marketing și Sondaje IMAS-INC)

În primul rînd, am aflat cum e să fii angajat în cîmpul muncii. Atunci cînd ai deja un serviciu, începi să-ți descoperi noi trăsături ale caracterului: cît de responsabil ești, cît de rezistent la stres și situații imprevizibile, cît de fidel ești muncii tale. Acest lucru înseamnă mult pentru persoană, deoarece începi să te apreciezi din perspectiva unui angajat și cum e mai bine să te impui. A fost primul meu serviciu, așa că eram curioasă și în același timp îngrijorată dacă voi face față obligațiilor.

Dacă e să vorbim despre activitatea mea, atunci pot spune că mi-a plăcut enorm ceea ce fac. Nu era ceva static. Erau opinii interesante, noi puncte de vedere, date, analize, care îmi creau și mie o imagine generală asupra unui subiect. Am înțeles că lumea gîndește diferit și am învățat să ascult. Am avut ocazia să aflu o mulțime de opinii interesante și chiar și unele viziuni care m-au făcut să mă gîndesc și să-mi schimb și eu atitudinea față de un anumit subiect.

Despre activitatea în cadrul Asociației „MOTIVAȚIE” din Moldova…

Asociația „MOTIVAȚIE” din Moldova lucrează deja de mai bine de 11 ani în domeniul integrării sociale a persoanelor cu dizabilități locomotorii din Republica Moldova. Au fost implementate mai multe proiecte care au drept scop implicarea persoanelor cu dizabilități în viața socială și schimbarea mentalității societății față de persoanele cu dizabilități. Acum lucrăm intens în direcția suportului în angajarea persoanelor cu dizabilități. Încercăm să demonstrăm angajatorilor că o persoană cu dizabilități nu este un angajat mai rău decît ceilalți, ba din contra, el este mult mai fidel față de angajatorul care a avut încredere în el și mult mai responsabil față de munca care o face. Din acest motiv, lucrăm atît cu tinerii pentru a-i pregăti pentru un serviciu la nivelul cunoștințelor și aptitudinilor pe care le au, dar și încercăm să distrugem miturile despre angajații cu dizabilități.

De asemenea, un alt obiectiv pe care îl avem este de a trage atenția societății cu privire la necesitatea creării accesibilității pentru persoanele cu dizabilități (înlăturarea așa- numitor bariere arhitecturale).

În calitatea mea de coordonator PR, sunt responsabilă de comunicare și de asigurarea vizibilității acțiunilor pe care le implementăm, în particular, și a imaginii organizației, în general.

Un mesaj către tineri…

Aș sfătui tinerii să nu cedeze în fața primului obstacol. Mereu se va găsi cineva care îți va da o mînă de ajutor, iar fiecare greutate ne face să învățăm cîte ceva. Important e să tragem concluzia corectă și să nu credem că viața se oprește la prima barieră. Iar în al doilea rînd, tinerii ar trebui să țină minte că a greși e omenesc, e ceva absolut firesc și nu trebuie să se condamne prea mult pentru asta, ci să încerce să repare ceea ce nu a mers bine și să o ia de la început. Mereu poți începe de pe o pagină nouă și să lupte pentru ceea ce vor cu adevărat.

2014-05-17T14:27:02+00:00mai 17th, 2014|

Comenteaza

error: Conținutul nu poate fi Copiat!