10 reguli „de aur” pentru o exprimare corectă:

Regula nr. 1: Se scrie „î” la începutul și la sfârșitul cuvintelor, iar în interiorul cuvintelor, numai în derivatele cu prefixe sau compuse de la cuvinte care încep cu „î”: încărcat; a hotărî; neînceput. În rest, se scrie cu „â”: mâine, târziu, câți.

Regula nr. 2: Cum scriem cuvintele abreviate?

  • Potrivit DOOM 2,se preferă scrierea fără puncte despărţitoare a unor abrevieri de tipul SUA, UNESCO etc.

Nu sunt urmate de punct:  simbolurile majorităţii unităţilor de măsură: gal pentru galon; simbolurile unor termeni din domeniul tehnic şi ştiinţific: Rh „factorul Rhesus”.

Regula nr. 3: După literele „ș” și „j„ în interiorul rădăcinii se scrie „a”: așază, înșală, dojană, șale; după „ș” și „j„ la sfârșitul rădăcinii, se scrie „ea”: căptușeală, greșeală, clujean, someșean.

Regula nr. 4: Se scrie și se pronunță „ă” (și nu „e”!) după cuvintele: sacosă, ușă, coajă, țigară, plajă ș.a.

Regula nr. 5: Scriem „m” înaintea literelor „p” și „b”: ambulanță, amper, împădurit ș.a. Excepție fac neologismele compuse: avanpost, avanpremieră, etc.

Regula nr. 6: Pluralul substantivelor și al adjectivelor masculine terminate în „x” se formează în „cs” sau „cș”: fix – ficși, ortodox – ortodocși etc.

Regula nr. 7: Substantivele masculine a căror formă nearticulată se termină în „ii” (fii, copii, geamgii, cafegii) se scriu la plural, formă articulată, cu „iii”: fiii, copiii, geamgiii, cafegiii.

Regula nr. 8: Imperativul afirmativ al verbului „a fi”se scrie cu doi „i”: Fii bun!; Fii cuminte”, dar imperativul negativ se scrie cu un singur „i”: Nu fi rău!

Se scrie Fii, cu doi i, numai la:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
– viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

În rest e Fi, cu un singur i:
– infinitiv: a fi
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Regula nr. 9: Verbele a fi, a veni, a ști, a citi, a vorbi a scrie, a întârzia se scriu cu doi „i”  la următoarele moduri și timpuri:

  • indicativ, prezent, persoana a II-a, singular: (tu) vii, scrii, știi, întârzii;
  • indictiv, perfect simplu, persoana I, singular: (eu) venii, citii, vorbii;
  • conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular, (tu) să fii, să vii, să știi, să scrii să întârzii;
  • gerunziu: fiind, scriind, știind, întârziind.

Regula nr. 10: Nu punem virgulă:

  • Între subiect și predicat: Primele cireșe se coc în mai.
  • Între verbul copulativ și numele predicativ: Cerul era senin.
  • Între substantiv și atribut: Se vedeau în depărtare crestele munților.
  • Între verb și complementul direct/indirect: Am terminat orele mai devreme.
  • Între interjecția „ia”și verbul următor: Ia vino până la mine!
  • Înaintea conjucției coordonatoare „și”: A venit acasă / și a deschis calculatorul.

Punem ÎNTOTDEAUNA virgulă în următoarele situații:

  • În interiorul unui subiect multiplu (nume predicativ, atribut, complement): Munții, dealurile, podișurile și câmpiile alcătuiesc relieful.
  • Înaintea sau după substantivele în cazul vocativ: Ioane, te întorci azi? sau Vino aici, Ioane!
  • După o interjecție: Ei, ce faci?
  • Înaintea conjuncțiilor adversative: ci, dar, iar, însă;
  • Înaintea unui verb la gerunziu sau articipiu aflat la început de propoziție: Căzând, s-a lovit.
  • După adverbele DA și NU care echivalează cu o propoziție:
  • Ai știut lecția?
  • Da, chiar foarte bine!  / Nu, deloc..
  • Înainte și după o apoziție (explicație suplimentară) sau construcție incidentă: Bădulescu, stomatologul, este un om calm. / Tata, zise copila, e plecat la serviciu.
  • Între propozițiile coordonate ale unei fraze, nelegate prin elemente de relație: Am venit, / am văzut, / am învins.

sursa: https://cosminsontica.ro/