Autocontrolul, ca toate abilitățile, se dezvoltă prin exercițiu. Iată o idee simplă, dar care poate avea efecte majore pe termen lung când vine vorba de autocontrolul tău sau al copilului tău. Propune-ți să realizezi în fiecare zi trei lucruri benefice pentru tine – pe care nu reușești să le faci, deși ți-ai dori. O altă variantă a exercițiului este să nu faci trei lucruri despre care știi că nu sunt benefice, dar îți este greu să le eviți. Este important să începi cu lucruri simple, pe care le poți face fără să îți schimbi programul și fără să folosești extrem de multă energie. Iată câteva exemple care te pot inspira: 5 minute în care faci ordine în casă/în cameră/în bucătărie, o nouă rutină de dimineață în care ai timp 10 minute pentru relaxare, lectură de 20 minute în fiecare seară, spălatul vaselor imediat după masă. Pentru copii, exemplele pot fi legate de școală: începerea temelor cu cea mai grea materie, eliminarea telefonului atunci când învață dacă nu are nevoie de el pentru teme, cu responsabilitățile casnice: făcutul patului imediat după trezire, 3 minute de făcut ordine în cameră înainte de a pleca la școală sau cu pasiunile și interesele lor.

Relația dintre emoții, reguli și limite, și autocontrol

Autocontrolul se dezvoltă nu doar prin exercițiu, ci și atunci când avem nevoile psihologice și fizice de baza îndeplinite. Copiii își dezvoltă capacitatea de autocontrol atunci când părinții le oferă câteva condiții importante:

Validarea emoțională. Există o mulțime de feluri în care adulții pot invalida, fără să își dea seama, emoțiile copiilor. Acceptarea și înțelegerea emoțiilor copiilor și adolescenților nu este un simplu capriciu și nici un semn al indulgenței exagerate. Când cei mici îi văd pe părinți capabili să accepte, să înțeleagă și să nu se lase copleșiți de emoțiile copiilor, învață o lecție importantă: aceea că emoțiile pot fi gestionate. Acesta este primul pas către autocontrol. Când copiii și adolescenții învață că propriile emoții sunt trecătoare, că au rolul de a-i ajuta să se orienteze în acțiunile lor și că, deși par copleșitoare uneori, ele sunt gestionabile, vor fi mai puțin tentați să le evite prin comportamente ineficiente (privitul la televizor, jocurile pe calculator etc.). O mulțime de probleme de autocontrol au la bază emoții dificile pe care încercăm să le evităm: consumul excesiv de dulciuri, sedentarismul, cheltuielile excesive sau obiceiul de a amâna sunt doar modalități prin care încercăm să „tratăm” emoții dificile precum rușinea, tristețea sau teama.

Limite, reguli și rutine. Toate limitele și regulile pe care copiii încearcă să le testeze, împotriva cărora protestează și care dau naștere deseori la conflicte în familie au un impact benefic pe termen lung. Îi învață pe copii că uneori trebuie să facem și lucruri pe care nu dorim să le facem, dar care sunt utile și că alteori, deși am vrea să acționăm într-un anume mod, acest lucru nu este posibil sau nu este recomandabil. În lipsa regulilor și limitelor, copiii vor crește fără a-și exersa suficient capacitatea de autocontrol, iar la maturitate pot avea probleme legate de organizarea timpului și de eficiență, dar și probleme emoționale, precum o încredere în sine scăzută (ca urmare a dificultății de a-și atinge obiectivele propuse).

Un stil parental ferm, dar blând. Autoritatea excesivă a părinților și pedepsele frecvente erodează relația părinte-copil și fac dificilă validarea emoțională de care acesta are nevoie. De aceea, un stil parental în care părintele menține regulile și limitele cu blândețe și fermitate este cel mai adecvat pentru încurajarea autocontrolului copilului.

Sursa: suntparinte.ro