Comunicarea non-verbală se realizează prin intermediul unor mijloace – altele decât vorbirea. În acest articol ne-am propus să-ți reamintim cele mai importante mijloace care trădează comunicarea non-verbală și care este rolul fiecăruia dintre ele.

 

  1. Expresia feței poate furniza în mod continuu un comentariu al reactiei la ceea ce spunem:

surprindere, neîncredere, aprobare, dezaprobare, furie etc.; de asemenea, se poate vorbi despre o

fata publica, pe care oamenii o abordeaza în general la serviciu, ca si de o fata particulara, care se

iveste atunci când oamenii doresc sa se relaxeze.

 

  1. Modul de a privi, miscarile ochilor sau durata si intensitatea privirii îndeplinesc un numar

important de functii în interactiunea sociala, modul în care privim si suntem priviti are legatura cu

nevoile noastre de aprobare, acceptare, încredere si prietenie; privirea constituie, dupa cum se

exprima Rodica si Dan Cândea, un mod „netactil” de a atinge pe cineva, de unde si expresia „a

mângâia cu privirea”, daca suntem interesati de o persoana sau de ceea ce spune o vom privi cu

atentie; daca persoana, sau ceea ce spune, nu ne intereseaza, atunci ne vom îndrepta privirea în alta

parte.

  1. Privirea directă, cu ochii complet deschisi, îndreptata spre fata partenerului sau colaboratorului

(interceptarea privirii) indica disponibilitatea de comunicare deschisa si directa; acest gen de privire

indica faptul ca avem de-a face cu o persoana cinstita, sincera, constienta de sine, abila si corecta.

  1. Modul de a privi de sus în jos se poate datora diferentei de înaltime dintre partenerii de discutie

si poate semnifica: dominare, mândrie, aroganta, trufie, orgoliu sau chiar dispret.

  1. Închiderea unui singur ochi sugereaza, de regula, o comunicare amicala sau semnifica o

întelegere secreta.

  1. Ochii înlăcrimați semnifica, întotdeauna, expresia unei reactii din cauza unui lucru neplacut, a

durerilor sau a neputintei; chiar si când plângem de bucurie, cauza plânsului o constituie neputinta

noastra asupra controlului exteriorizarii emotiilor, a trairilor interioare; conform aceluiasi

mecanism, plângem din cauza neputintei de a ne stapâni furia si încapatânarea.

  1. Mișcările laterale ale ochilor, privirile piezise fac dovada fie a lipsei de sinceritate, fie a

sentimentelor dezagreabile; pleoapele care se misca rapid indica o stare de neliniste; ridicarea unei

sprâncene este semnul neîncrederii iar când aceasta miscare se repeta se poate deja anticipa un

raspuns negativ; dilatarea pupilelor da asa numitul „ochi de dormitor” care indica interesul fata de

cineva sau ceva, dar si nelinistea, anxietatea; micsorarea pupilelor – „ochiul de sarpe” – reflecta

expectativa, lipsa de încredere în spusele sau faptele interlocutorilor.

  1. Gesturile, ca miscari expresive ale limbajului corpului, pot exprima, de exemplu, imaginea de

sine; astfel, o personalitate extrovertita poate comunica, în mod inconstient, prin gesturi energice, în

timp ce, în cazul unei personalitati introvertite gesturile vor fi mai discrete.

  1. Clătinarea capului este unul dintre semnalele nonverbale pe care le folosim pentru a controla, a

sincroniza discutia cu alte persoane sau pentru a exprima dorinta de a încuraja bunavointa, rabdarea

si interesul, de aceea, dam din cap în sus si în jos pentru a indica aprobarea sau pentru a încuraja o

alta persoana în ceea ce spune sau face.

  1. Zâmbetul exprima o gama larga de stari (placere, bucurie, satisfactie, promisiune etc.) sau

linisteste; chiar si cuvintele neplacute daca sunt însotite de un zâmbet pot actiona dezarmant;

zâmbetul voit este o expresie realizata cu un anumit scop, dar care are un slab efect asupra

partenerului; deseori zâmbetul voit dispare tot atât de repede pe cât apare, intentia de simulare fiind

astfel evidenta.